Pe coastele Siciliei

Suflă un vânt rece și aspru din față,
Marea-i o nălucă sculptată din aur și gheață,
Valurile sterpe se sinucid în stânci mai abrazive ca un dor,
Catarge putrezite duc în larg povești de amor…

Barbar e strigătul mut ce urlă ca un tunet în mine
Și putrezește organe, inimă, noroc de suflet că-n viață te ține;
Din sare e compusă și marea, din sare tot lacrima mea,
Mărunt inexistent mineral, ce va conduce cândva

Spre a Înţelege că tot una-i argila ori nisipul
Căci dimenisunile nu le măsoară nici spațiul, nici timpul,
Nimic nu e ce pare, nimic nu e sortit;
Pe coastele Siciliei diavolul doarme liniștit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s