Alb Infinit

Ca un refugiat hăituit de vreme
Am vrut să mă ascund în penumbra a două bolți reci
Din care izvorăsc infinite pasteluri,
Iar timpul își adapă setea de moarte,
Dar m-am rătăcit în labirintul celor patru camere obscure
Unde am lăsat la developat fotografii cu monștrii incerți;
În jurul lampadarului prăfuit
Roesc gânduri ca fluturi neosteniți
Pregătiți pentru o nouă metamorfoză fie ea și prin moarte
Ce vor ucide întregul univers dual
Și atunci am să te recompun din gust de mere coapte;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s