Acuarelă

Ți-am văzut umbra izbindu-se brutal
De vitraliul colorat cu emoții
Și-mi părea că materia din haosul primordial
Își exersa dansul luminii și al nopții,

Atunci am întins mâna curios și mirat
Încercând să culeg din tine văpăi,
De aceea te-am suspendat
Între ale inimii două bătăi

Pe care aș vrea se le mai ascult uneori
Cu capul plecat pe sânii tăi goi
Și să ne fie martori meteori
La sinuciderea bietei cifre doi;

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.