Victor Hugo-Notre-Dame de Paris

Descriere: „Povestea simplă şi emoţionantă a cunoscut o posteritate impresionantă. Sub titlul „Esmeralda” sau „Cocoşatul de la Notre Dame”, a fost ecranizată de nenumărate ori, de la filmul mut din 1905, la musicalul „Notre Dame de Paris” din 1999. Actori celebri au dat viaţă personajelor principale. Gina Lollobrigida, Lesley-Anne Down, Aka Noa au fost Esmeralda,…

Rom, tutun și poezie

Dansez cu umbrele prin vis, Suntem ca două jucării stricate, Când tu te-ai stins eu m-am aprins Din jarul nopților ciudate Pictate cu albastru-n van ca Gogh Peste un bazar sentimental, Deși nu ești decât prolog Îmi pare că te știu din ancestral, Ai formele pline ce se mișcă languros Ca un fado portughez, Ascund…

Roșu aprins

Fumegă trenuri în gara târzie Prin noaptea albastră ce-nvăluie zarea, Toate îmi par ancorate-n veșnicie Și gara e marea, E portul, chemarea neplăsmuitelor lumi Ce lasă în urmă colorate nostalgii Sfâșiind grațios bucăți din mine însumi; Ai să mai vii Cu soarele-n ochi, cu sânii semeți Dezgolită de forme, de spațiu și timp? Te adoră…

Metempsihoză albastră

Uneori, simt că am obosit De atâta drum, de atâta larg Și mă așez ca pescărușii pe catarg Că să contemplu: E viața doar un marș funebru? Ori miliarde de cioburi colorate Ce nu vor să se pună cap la cap? Respir adânc, privesc și tac; Sunt poate un mic mai mare decât ieri Cu…

Albastru

Confuz și umed ca un maidanez sihastru contemplu viața între a fi și a nu fi conștient că timpu-i o hârtie împăturită iar noi scântei de nostalgii. Mă apasă greu cuvinte nerostite ca lumea întreagă pe Atlas, sunt spectrul ființei efemeride captivă între un bun venit și un bun rămas.

Ianuarie, patru

Din noroaie am să zidesc omul cel ce sunt Și care, Rușinat de a sa micime A-ncercat timid să zboare Prin cuvânt; Ca punctul cel dintâi mă înalț în adâncime Fără timp Bucuros s-alerg prin mine Când pe dealuri, când pe câmp Dar cine… Sunt?!

Linii de dialog

Azi, ți-am arătat un băț, Te-am întrebat: -Ce vezi? -Nimic, ce poate să fie? E doar un băț!😅 Și m-a cuprins o dulce nostalgie De care obișnuiesc să mă agăț; -Dacă te-aș fi întrebat în copilărie La fel ai fi văzut? Sau poate totul s-ar fi prefăcut Ca prin magie Într-o baghetă a unui vrăjitor…

Porunca întâi

Să faci din sinusoidala vieții Un punct prelungit într-o linie sublimă Ca mai apoi să treci în alt sistem cartezian!

Ciob de adevăr

Dorul nu doare E împăcare, Liant al lucrurilor ce nu s-au potrivit, E pacea pronunțată prin renunțare La ceea ce este, sau nu, menit, Melancolic precum Focul ce lasă doar scrum Fragmente din care viața renaște oricum Oricât ar părea de cumplit; * Mi-e dor de mine cel ce nu sunt încă, Ce-am fost, voi…

A fi

Într-o lume mercantilă Unde copii își îngroapă părinți Și-l cumperi pe Yeshua pentru treizeci de arginți Nu-i totul huilă Căci printre lacrimi și sfinți Peste întreaga suflare fragilă Adamii creați nu doar din argilă Sunt astăzi nebunii cuminți Care visează timid la infinit Într-un metalic destin ruginit.; Într-o lume efemeră Eu mai am un singur…

Pygmalion

Eu ți-aș fi dat tot ce aveam Și chiar și așa,fără vreun ban Te-aș fi purtat în zări îndepărtate; Să fi văzut cum se înecă soarele-n ocean Sau elefanții din Nepal, Ți le-aș fi arătat pe toate.. Puteam să îți șoptesc întinși pe spate, Privind la cerul ce desparte Fantezia noastră de real, Cuvinte dulci…

Alexandre Dumas-Masca de Fier

Descriere Aramis ştie un secret uluitor… şi are un plan îndrăzneţ pe care vrea să-l ducă până la capăt. Philippe, un tânăr ţinut prizonier într-o închisoare franceză încă din copilărie, este fratele geamăn al regelui Ludovic al XIV-lea. Identitatea adevărată a lui Philippe este cunoscută de foarte puţine persoane, printre care şi de episcop, mai…

Poezie conceptuală

Dezgustat de triunghiul celor care merg în linie m-am autoexilat Într-un cerc;

Acuarelă

Ți-am văzut umbra izbindu-se brutal De vitraliul colorat cu emoții Și-mi părea că materia din haosul primordial Își exersa dansul luminii și al nopții, Atunci am întins mâna curios și mirat Încercând să culeg din tine văpăi, De aceea te-am suspendat Între ale inimii două bătăi Pe care aș vrea se le mai ascult uneori…

Hamburg, Joi

În portu-n care am ancorat Cântă cu patos, languros Un trubadur întârziat Lângă bordelul De la Rose; Miroase a ploaie și a castan Pe străzile cu urlet mut Și a tutun din Rotterdam Ca-ntr-un funest mormânt tăcut; Chipuri de lut își poartă dorul Visând la mâine sau la ieri Neștiind că timpul E doar un…

Alb Infinit

Ca un refugiat hăituit de vreme Am vrut să mă ascund în penumbra a două bolți reci Din care izvorăsc infinite pasteluri, Iar timpul își adapă setea de moarte, Dar m-am rătăcit în labirintul celor patru camere obscure Unde am lăsat la developat fotografii cu monștrii incerți; În jurul lampadarului prăfuit Roesc gânduri ca fluturi…