Ego

Mă dor nespus cuvinte nerostite Ce zac adânc pe fundul negrului abis, Dar le-am gravat cu dalta-n oseminte Să nu le pierd în compromis; Mi-e dor de zilele în care Eram un matelot grăbit spre orizont Visând cu-atâta neînfricare La calmul surd din piemont; Mă vor purta din nou în jocul lor Lumini și umbre…

Alter Ego

Ce subversiv te-ai instalat în sinea mea Ca o nălucă a nopților de altădată Când printre fumuri și cafea Eram un Pygmalion sculptându-și opera de artă; Cu “Pathos” îți admir tăcerea Și buzele cărnoase pline de venin În care ai închis definitiv plăcerea Albastrului cel mai senin; De ne-am potrivi în “necuvinte” Am ști că…